Chibi Mania
Chibi Mania te invita sa te inregistrezi ^^. Nu-i asa ca intri?:3 Nu, nu?:3

~OneShots~

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

~OneShots~

Mesaj Scris de KiDo la data de Mier Iul 20, 2011 5:33 am

Ooooki...pai, mie imi place sa scriu, sunt la inceput ( asa eram si acum jumatate de an, dar asta este >.<) si nu stiu cat sunt de bune lucrarile mele...insa damn it! imi incerc si eu norocul. Sunt one shot-uri...dupa gustul meu Very Happy si sper sa primesc sfaturi de la voi. Un singur lucru va rog XD lasati greselile gramaticale ( eu am verificat si nu am, dar poate s-a mai strecurat una-doua) si spuneti-mi doar ce parere aveti de poveste Very Happy

Sa incepeem: One shot 1

Viata fara tine

Statea cu capul plecat pe banca rece, din marmura neagra de langa mormantul lui.

A plans cand l-am gasit acasa, intins pe podea si cu un pistol in mana, plangea si acum cand privea mormantul sau plin de flori albe, in mare parte trandafiri. Lacrimile ca niste perle se rostogoleau pe obrazul ei ajungand pe pamantul inca ud de la ploaia care a gonit toti oamenii de la slujba…inafara de ea. Ea a ramas pe banca privind in gol, sperand ca atunci cand ploaia se va opri si toata suferinta ei va fi stearsa si se va putea duce acasa la copii ei. Insa picioarele nu o mai ascultau, le simtea asa de grele incat ar fi putut paria ca erau una cu banca aceea din marmura. Simtea ca nu va mai putea vreodata ridica capul si sa zambeasca, inima ii era undeva colo la cinci metri sub pamantul ud si rece. Odata cu sotul ei murisera si speranta si fericirea ei.

Totul parea acoperit cu o manta neagra plina de durere de cand aflase ca sotul ei se sinucisese. Nu stia ce sa spuna copiilor parasiti de tatal lor abea la varsta de trei ani. Cum avea ea sa se descurce singura intr-o lume cruda, plina de ura si de lacomie? Intr-o lume in care doar banii conteaza si doar ei te pot face sa existi. Sotul ei fusese universul ei si acum ca murise se simtea pierduta, cadea intr-un abis al dezolarii unde nu gasea nici o unda de speranta. Cauta prin intunericul din sufletul ei dupa o raza de lumina care sa o salveze de o viata plina de lacrimi si de vise spulberate, o lume a umbrelor si a stafiilor care te prindeau in mrejele trecutului dureros.

Cum putea o viata frumoasa, plina de vise, de sperante si de iubire sa se transforme intr-un iad…fara nimic decat durere si singuratate.

Tresarise cand simtise doua maini mici pe fata ei uda de la lacrimi, palida si ridata din cauza noptilor nedormite. Acele maini mici, fine apartineau ficei sale Sara si fiului ei Andreas. Acestia stateau de o parte si de alta a femeii si ii zambeau trist mamei rapuse de durere.

Acea atingere a avut un efec miraculos asupra ei, simtea ca o mare greutate I se ridica de pe umeri, vedea lumea cu alti ochi, niste ochi acum stralucitori din cauza iubirii transmise de catre micii ei copii. Mantaua se ridicase de pe lumea ei si acum tot ce vedea erau micutii ei care acum sarisera in bratele mamei lor si ii sopteu ca o iubesc. Gasise acea raza de lumina care indepartase intunericul si durerea din sufletul ei, acea raza de speranta care o cauta cu disperare…si acea minune era Sara si Andreas, piticotii ei de trei ani care o faceau sa se simta ca si cum ar fi pasit spre o alta lume. O lume in care avea sa le ofere micutilor tot ce meritau pentru simplul fapt ca i-au aratat iubirea pe care i-o poarta cand avea mai mare nevoie de asa ceva.

Iesira pe portile cimitirului lasand in urma amintirile rele si dureroase, pastrant doar acea iubire eterna pentru raposatul ei sot. Totul avea sa fie bine! Acest gand si-l repeta de nenumarate ori in minte in timp ce se indreptau spre masina care ii astepa in coltul strazii.

~Sfarsit~








What? Who, I? Kill myself! God!
avatar
KiDo
Moderator
Moderator

Mesaje : 1894
Data de inscriere : 31/07/2010
Varsta : 19
Localizare : Eu trăieşte cu marţienii!!

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: ~OneShots~

Mesaj Scris de ChikanatsuNina la data de Joi Iul 21, 2011 1:49 am

Awww! <3
Nu stiu ce sa fac. Sa plang...sau sa fac "Awww"?
Ai reusit cu brio sa descrii sentimentele femeii. Am mai citit si o manga trista si acum ma simt excelent. Am o energie formidabila dupa tragedii. XD
Felicitari si succes in continuare!
avatar
ChikanatsuNina
Mebru Avansat
Mebru Avansat

Mesaje : 329
Data de inscriere : 08/07/2011
Varsta : 22
Localizare : In casa O_o

Vezi profilul utilizatorului http://teddyloididc.tumblr.com/

Sus In jos

Re: ~OneShots~

Mesaj Scris de KiDo la data de Vin Iul 22, 2011 10:14 pm

Thx Nina-chan <3

2. Make it stop!
Ma aflam la cateva strazi departare de cosmarului oricui care este ca mine, stiam ca imediat ce aveam sa pasesc in curtea scolii gasca lui Medison va sari pe mine si ma va batjocori exact asa cum o faceau in fiecare zi. Ajunsa in fata scolii numai cativa pasi ma mai desparteau de cei cinci care stateau la intrarea in scoala. Vroiam sa alerg in partea total opusa lor, sa plec si sa nu ma mai intorc, nu vroiam sa simt din nou acea umilinta de a fi batuta, batjocorita, scuipata in fata intregii scoli din cauza orientarii mele sexuale.

Odata nu simteam acea pierdere definitiva a vointei de a ma opune batjocorelilor, am recunoscut in fata tuturor ce preferinte am si am continuat sa lupt pentru mine. Aveam atata incredere in mine, eram pe deplin sigura ca prietenii mei nu se vor indeparta asa cum au facuto, credeam ca odata scapata de acea povara totul va deveni mult mai bine si mai linistit in viata mea…insa inca o data viata s-a hotarat sa-mi dovedeasca exact opusul. Cred ca am ajuns sa cred minicunile scornite de Medison si gasca ei, am ajuns sa cred ca sunt o ciudatenie care nu merita sa traiasca printre ce obisnuiti, ca trebuie sa dispar si ceilalti sa uite de existenta mea…definitiv.

Acea durere care o simteam cand ma gandeam cat de bine era acum un an inainte sa spun totul lumii, o resimt in fiecare zi, fizic si psihic. Nu credeam ca acei prieteni care nu ma pareaseau o clipa…au plecat cand aveam mai mare nevoie de ei lasandu-ma sa innebunesc singura in inchisoare aceasta a dureri pe care noi o numim “viata”. Ce traiesc eu acum este un cosmar in care singurele mele prietene sunt durerea si lama cea ruginita din dulapiorul din baie. Asa ca am renuntat la orice gand care m-ar fi facut sa ezit, am aruncat geanta care o tineam in spate in cosul de gunoi de langa mine si am inceput sa alerg. Ce rost mai avea sa raman pe o lume in care nimeni nu ma dorea in viata, nimanui nu-I pasa daca mor sau traiesc?…nici macar parintilor mei.

Alergam de-a lungul strazilor prafuite si ude din cauza ploii care tocmai incepuse. In urma mea mai rameau doar lacrimile care curgeau siroaie pe obrajii mei apoi se piedeau printre stropii de ploaie care cadeau ca niste perle pe asfalt. Ajunsa pe o strada laturalnica m-am lipit de un zid lasandu-ma sa alunec pe langa el, imi tineam genunchii strans langa piept, cu fata in palme am inceput sa plang si mai tare. Vroiam sa pot tipa, insa nu vroiam sa atrag atentia asupra mea, vroiam sa lovesc ceva insa tot ce era in jurul meu erau niste cutii rupte de carton…cat de mult se asemana viata mea cu o cutie de carton: asa de fragila, de usoara, fara ca cineva s-o observe…rupta in multe parti si sfasiata de singuratate si dorinta de a putea…de a putea sa fac fata tuturor aceste lucruri. Am inceput sa alerg din nou de data aceasta stiind unde mi se indreptau pasii. Ajunsa la marginea orasului, la un podet care trecea peste un rau destul de adanc si de involvurat, m-am asezat pe marginea barii de metal puse de o parte si de alta a podului. Prin fata ochilor mi-a trecut toata viata mea, de cand eram mica pana in acest moment si ceva in plus…acest gand era adanc ascuns in mintea mea. Vroiam sa gasesc pe cineva la fel ca mine, sa fim la fel, sa ne iubim si sa ne mutam din acest oras infect care imi distruse-se adolescenta…insa stiam ca odata urcata pe acea bara nu aveam sa ma mai intorc.

M-am lasat sa alunec de pe bara, la contactul corpului meu cu apa am tresarit insa am inchis ochii, tinandu-mi respiratia. M-am lasat purtata de apa pana in adancul ei fara sa ma impotrivesc sau macar sa incerc sa scap cu viata…ce rost avea? Am deschis ochii pentru o ultima data si am privit soarele apoi totul a disparut, eram déjà pe fundul raului si simteam incetul cu incetul ca plamanii mi se umplu de apa si cum din mine se scurge si ultima farama de viata. Am zambit ca pentru ultima data si am cazut intr-un somn adanc din care nu aveam sa ma mai trezesc.

Acum toti cei care nu au incaput de mine pe aceasta lume pot traii linistiti pentru ca au dus la capat ceea ce vroiam…m-au impins in mrejele mortii.

~Sfarsit~








What? Who, I? Kill myself! God!
avatar
KiDo
Moderator
Moderator

Mesaje : 1894
Data de inscriere : 31/07/2010
Varsta : 19
Localizare : Eu trăieşte cu marţienii!!

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: ~OneShots~

Mesaj Scris de ChikanatsuNina la data de Sam Iul 23, 2011 7:22 am

approves <= Tobi is a good boy.
Oricum, ceea ce scrii tu aici este magic.
Scrii despre problemele unor oameni, dramele lor, tragedii ce-mi dau energie.
"Acea durere care o simteam cand ma gandeam cat de bine era acum un an inainte sa spun totul lumii, o resimt in fiecare zi, fizic si psihic."
Asta imi pare asa de trista. Oricum, stii ce urmeaza sa zic.
Esti fantastica. Succes in continuare! :]
avatar
ChikanatsuNina
Mebru Avansat
Mebru Avansat

Mesaje : 329
Data de inscriere : 08/07/2011
Varsta : 22
Localizare : In casa O_o

Vezi profilul utilizatorului http://teddyloididc.tumblr.com/

Sus In jos

Re: ~OneShots~

Mesaj Scris de KiDo la data de Sam Iul 23, 2011 10:38 pm

Mersii muult Nina-chan, sincer ma pricep mai bine la One shot-uri decat la ficuri...XD. Si scriu despre aceste lucruri...pentru ca stiu cumm este sa te simti dezamagit si toate alea (dar nu se refera la mine tragediile din one-shoturi XD)...

Mersi inca o data ca ai trecut pe aici, in curand vin cu o noua lucrare :]








What? Who, I? Kill myself! God!
avatar
KiDo
Moderator
Moderator

Mesaje : 1894
Data de inscriere : 31/07/2010
Varsta : 19
Localizare : Eu trăieşte cu marţienii!!

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: ~OneShots~

Mesaj Scris de KiDo la data de Mar Iul 26, 2011 12:32 am

Au trecut 24 de ore Smile)

3. Devenind ceea ce esti acum

Era o noapte intunecata, luna se ascundea dupa niste nori de ploaie care isi strigau in gura mare dorinta de a lasa apa sa curga peste strazile pustii ale orasului Los Angeles.

Nu era nici momentul potrivit ca o fata gingasa si distrusa pe dinauntru ca Aly sa hoinareasca pe acolo. Avea o gluga trasa peste cap, cu mainile in buzunare si tot suspinand la cateva secunde incercand sa-si tina in frau lacrimile si dorinta de a tipa. Mark o umilise si-si batuse joc de ea in ultmul hal. Vroia sa stearga ziua in care l-a vazut intrand in clasa si momentul in care se indragostise nebuneste de el, dorea sa uite ca el exista si ca ea l-a iubit odata. Insa stia ca aceste lucruri sunt imposibile asa ca nu vroia decat se dispara de pe fata pamantului, cu tot cu inima ei distrusa de catre baiatul cu ochii albastri si cu carlionti negri care o facuse sa creada ca o iubeste cand colo doar isi batuse joc de ea, inseland-o in fata tuturor elevilor de la Junior High.

In momentul urmator fata se trezi lipita de peretele rece si umed al unei macelarii care era la cateva strazi departare de casa ei, incerca sa se zbata, sa scape din mainile reci care ii strangeau bratele pe langa corp fortand-o sa ramana lipita de perete si neajutorata in fata strainului. Acesta ii intoarse capul intr-o parte si incepu sa-I miroase gatul, urcand de la umar pana la ureche si inapoi, ii simtea respiratia rece pe pielea ei alba ca varul.

In momentul in care credea ca nu putea fi mai speriata de atat acesta isi varase coltii ascutiti si parca plini e acid in vena ei jugulara, se simtea ca o prada in fata unui sarpe…tremura din toti ranuchii insa isi dadu seama ca nu avea rost sa se zbata, strainul o tinea strans lipita de perete si nu avea scapare. Se lasa moale in bratele lui pe de o parte din cauza sangelui care ii era luat din corp si pe de alta parte din cauza dureri de acolo de unde o musca. Simtea ca o arde, o ustura, o durea…toate acestea la un loc faceau ca muscatura aceea sa para ca dura o vesnicie.

Nu stia cat trecuse de cand statea lipita de perete simtind cum incetul cu incetul sangele ii paraseste corpul, absorbit de coltii aceia infioratori, poate trecusera minute, ore insa ei ii se parea ca sta acolo de zile. Acesta se opri la un moment dat si o privi pe Aly pana in strafudul ochilor ei negrii, fata lui era plina de sangele ei si incepu sa rada bolnav, un fior o trecu pe sirea spinari si vazand ca fata acestuia se apropie tot mai mult isi lasa din nou capul intr-o parte in asa fel incat acesta isi infipse din nou coltii in gatul ei fin. Nu o mai durea, nu o mai ustura si nu stia ce se intampla si unde se afla dar stia un singur lucru, nu vroia ca acest strain sa se opreasca din asi infringe coltii in gat ca si cum ar fi un desert sau un mar zemos. Ardea de dorinta ca acesta sa continue, placerea care o simtea era infinita. Nu stia ce era cu ea, o strabateau o mie si una de sentimente: groaza, fericire, ura, iubire, placer, dezgust. Picioarele le simtea ca de jeleu si era sigura ca avea sa faca cunostiinat cu asfaltul rece si umed, insa ceva in interiorul ei se schimbase si continua sa se schimbe. Incerca sa-si asculte bataile inimii si sa si le calmeze insa nu le mai audea, inima ei nu mai batea, speriata de acest gand inceput din nou sa se zbata insa tot ce obtinuse era faptul ca acum ciudatul ala isi infingea si mai tare coltii in umarul ei. Atunci inima inceput sa bata foarte puternic si simtea ca avea sa-i sara din piept. Avea oare sa mai traiasca? Si cand simti ca inima avea sa-I explodeze din cauza ca batea foarte tare, ciudatul se dezlipise de ea si o lasa sa se prelinga pe langa acel zid pana cand ea isi reveni, acum nu mai simtea nimic. Frigul disparuse luand cu el si ultimul sentiment al ei. Se ridica si isi privea mainile, se simtea asa de puternica, simtea ca putea face orice vroia si ca lumea ii era la picioare. Simtea doar o ura profunda fata de orice care izvorea de undeva din interiorul ei si o voce in mintea ei tipa “Ucide! Bea sange!” Ucide!”

Vru sa-l intrebe pe ciudatul care acum statea si o privea in ce o transforma-se, insa cuvintele i se oprira in gat. Acum ca-l privea observa cat de aratos era: cu ochii de un albastru ca cerul de vara, parul negru putin mai lung, cateva suvite ratacite pe fruntea lui si un zambet care ar da pe spate ca orice femeie. Atunci auzi in mintea ei o voce straina, nu era a ei. Era plina de forta si simtea siguranta cu care acesta vorbea, atunci isi dadu seama ca acestea erau gandurile frumuselului care statea in fata ei, putea citi ganduri.

“In ce m-ai transformat, monstrule?” astepta cateva secunde raspunsul acestuia, insa doar rase si se pregati sa plece, ianinte sa faca cativa pasi tipa in gura mare “Vampir, fetito, vamipr!” si pleca de acolo cu o viteza uimitoare.

Acum ramase singura intr-o lumea care nu stia s-o controleze, insa stia ca se transforma intr-un mostru !

~Sfarsit~








What? Who, I? Kill myself! God!
avatar
KiDo
Moderator
Moderator

Mesaje : 1894
Data de inscriere : 31/07/2010
Varsta : 19
Localizare : Eu trăieşte cu marţienii!!

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: ~OneShots~

Mesaj Scris de ChikanatsuNina la data de Mar Iul 26, 2011 6:26 pm

Asa. Am trecut mai de mult pe aici dar am o lene nemaipomenita.
Ca de obicei, nu pot critica nimic. Ce ma enervati voi pe mine >_>
Oneshot-ul asta este asa de...vampiric. Adica ea era "singura pe lume" si dintr-o data un vampir a transformat-o si pe ea. Cat de tare poate fi asta? XD Cand ma voi simti parasita si singura chiar as vrea sa traiesc vesnic.
Ai facut o treaba minunata. Succes la altele!
avatar
ChikanatsuNina
Mebru Avansat
Mebru Avansat

Mesaje : 329
Data de inscriere : 08/07/2011
Varsta : 22
Localizare : In casa O_o

Vezi profilul utilizatorului http://teddyloididc.tumblr.com/

Sus In jos

Re: ~OneShots~

Mesaj Scris de KiDo la data de Mar Aug 09, 2011 5:16 am

With you forevere

Era déjà o saptamana petrecuta langa fereastra lui… din camera lui. In fiecare zi il priveam cum isi pierde vremea in pat privind un punct fix de pe tavan, fara ca macar sa clipeasca, poza care o tinea stransa in pumn era uda de la lacrimile scurse pe ea si rupta pe alocuri. Arata oribil, ochii lui candva verzi si lipezi erau rosii, incercuiti de cearcane. Parul lui saten era rasfirat pe perna alba si facea sa para ca are o aura care-I incojoara capul.

Ii simteam durerea ca un ciocan care-mi lovea intr-una stomacul, dorul era ca o galeata de gheata aruncata in spatele meu, iar dragostea era ca un tsumani care ma lovea la fiecare minut, ca o flacara uriasa care-l inconjura , parca , singurul lucru viu din el… insa eu simtem o adiere usoara, abia simtit care era speranta ! Era o flacare de lumanare intre peretii de durere care-i ridicase in jurul inima sale.

Atunci pentru prima data in trei zile se ridica din pat pasind pe podeaua camerei sale, pasea ca si cum ar fi Mica Sirena invatand sa mearga. Era asa de firav…puteai sa-l compare cu un fulg de nea, parca plutind spre bucatarie de unde lua un mar si musca din el cu scaraba. Se tranti pe canapeaua din sufragerie dand drumul la TV, erau ramanse in DVD Player cateva filmulete evident facute de amatory, ar totusi aratau superb. Majoriatea cadrelor erau cu o fata palita, cu ochi albastri ca un lac lipede. Parul de culoarea unei flacari ii incadra chipul cu niste bucle mari, zambetul timid dezvelea niste dinti albi ca niste perle. Avea niste trasaturi firave, ca de copil si la asta se adauga faptul ca era scunda, miniona.

In alte cateva cadre se aflau ei doi imbratisandu-se, ea se potrivea asa de bine in bratele lui, isi adancea capul sub barbia lui, bratele ei firave I se odihneau pe pieptul care se misca in simultan cu al ei. Bratele lui o cuprindeau ca si cum ar incerca sa o fereasca de toate lucrurile de pe pamant inafar de dragostea lui. Degetele lor se impreunau ca si cum ar fi o singura mana, trupurile lor se contopeau formand, parca,o singura persoana.

Fata aceea sunt chiar eu,Ela, iar cel care sta pe canapea este iubitul meu, Alexander. Acum o saptamana am fost prinsa intre niste schimburi de focuri de arme si am murit. De atunci stau aici, in apartamntul lui, nevazuta. Sufletul meu nu l-a putut parasi, lasandu-l confurntandu-se cu singurateatea…desi nu ma vede.

As da orice sa ma pot intoarce la el, chiar daca as fi doar o papusa in aminile sale. L-as lasa sa ma intoarca pe toate partile doar sa nu-mi de-a drumul din nou, sa nu ma mai lasa sa plec vreodata de langa el. Vroiam sa-l mai tin odata in brate, sa-l cuprind cu bratele si el sa-si lase capul in poala mea, lasandu-ma sa-mi bag degetele prin parul lui si sa-l dezmierd. Sa-I mai simt odata dulceata buzelor care facea camera sa se invarta cu mine si timpul sa para ca sta pe loc, lasandu-ne imbratisati pe vecie.
Aceasta dorinta era o durere de neindurat, il omora si pe el si pe mine ma ducea tot mai departe de lumea asta.

Am vrut de atatea ori sa-l ating fiindu-mi frica ca daca fac asta s-ar putea sparge in mii de bucatele, chiar daca eram doar o… fantoma. Astazi era mai greu sa ma tin departe de el decat altadata, simteam ca aura lui se pierde, ca vrea sa fie langa mine…insa nu-l putea lasa sa moara. M-am apropiat de el, am ridicat mana spre fata lui si am lasat-o sa alucene de la tampla pana la Barbie s inapoi, apoi am dus si cealalta mana prin capul lui, plimbandu-mi degetele peste suvitele sale. Atunci a tresarit, ca si cum ar fi simtit atingerea mea, uitandu-se nedumerit prin camera cautand cu privirea ceva…sau pe cineva. A soptit ceva asa de usor incat ai fi crezut ca este doar un oftat dar odata cu acel cuvant au inceput sa alunece si lacrimile pe obrazul lui fin:
-Ela? A soptit-o ca pe o intrebare seprand ca cineva sa-i raspunda, insa a lasat umerii sa-I cada grei incepand sa se cutremure din cauza plansului si a suspinelor adanci.

“Sunt aici si n-o sa mai plec niciodata, o sa fiu aici cand intr-o zi aceasta durere te va parasi si-ti vei reface viata. Voi fi aici mereu, ca un inger pazitor pentru tine si pentru cei la care tii. O sa-ti fiu alaturi in vise, si o sa ne lasam purtati de dragostea noastra acolo! Doar sa nu ma uiti vreodata.”

I-am soptit asa la ureche ca si cum m-ar fi auzit, m-am asezat langa el pe canapea si mi-am lasat capul pe umarul lui.


~Sfarsit~


Soooo...sper ca v-a placut Ăăă...mda, m-am inspirat din melodia Antonia-Marionette:http://www.youtube.com/watch?v=JrlEm3vGmIA. Nu stiu de ce dar cand am auzit melodia mi-a venit in minte acest one-shot
Deeci, ce ziceti?








What? Who, I? Kill myself! God!
avatar
KiDo
Moderator
Moderator

Mesaje : 1894
Data de inscriere : 31/07/2010
Varsta : 19
Localizare : Eu trăieşte cu marţienii!!

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: ~OneShots~

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum